Periplu Balcanic, octombrie 2015, partea 2

In Grecia, pe Olimp.

De mai mult timp mi-am zis că acest blitz-trip dus-întors la competiții de peste mări și țări este menit a te slei de puteri, a te tâmpi și, într-un final, a te face să te întrebi: “pentru ce tot acest zbucium”?

Copiii Alpin Club Carpatic, Skopje, Macedonia
Campionatul balcanic de escalada si bouldering. Echipa ACC in pauza de catarat

Am făcut o succintă trecere în revistă a țărilor și orașelor în care am poposit cu prilejul diverselor concursuri și am constatat că, în afară de sălile de sport, hotelurile și restaurantele unde am luat masa, prea puține imagini mi-au rămas în memorie.

Așa stând lucrurile, mi-am jurat să nu mai o tulesc înspre casă imediat după sfârșitul niciunei întreceri. Mi-am ținut jurământul și cu ocazia acestui concurs. Mai mult chiar, Macedonia a fost cea mai consistentă excursie pe care am întreprins-o până acum cu copiii.

Am urcat pe miticul Olimp, la 2.917m, ne-am scăldat pe ploaie în Egee, ne-am purtat pașii printre turnurile de conglomerat de la Meteora. Copiii s-au simțit extraordinar. Chiar și atunci când urcușul anevoios părea să le înmoaie elanul și să le topească bucuria drumeției, gândul că în loc de aici, ar fi putut fi la școală, încorsetați într-o bancă de lemn și cu povara nesfârșitelor teme pentru acasă, le dădea noi puteri, iar drăcușorul cuibărit în suflet se prăpădea în marea de bucurie.

Tot acest periplu balcanic ar merita cu siguranță o descriere mai detaliată, dar, pentru că lumea viețuiește sub imperativul actualităților, o să amân pentru mai încolo acest lucru și o să las fotografiile să vorbească în locul nostru.

B. Dudău