De vorbă cu… Nina Caprez


Nina. Nu e nevoie de mai mult. Un nume care înscrie în el întreaga vigoare, sensibilitate, forță cu care Nina descoperă, de ani și ani, întreaga lume și pe ea însăși. Se folosește, pentru asta, de pasiunile ei, încă din copilărie, când, pentru Elveția natală, independența și încăpățânarea ei erau bizare, iar spiritul nomad, cel puțin surprinzător. O tânără de 29 de ani, a cărei determinare zâmbitoare cucerește de la prima vedere. Nina zâmbește cu zâmbet luminos de copil ce privește cu uimire la baloanele eliberate de un clovn în parcul de distracții. Bucurie. Plăcere de viață, de tras seva din cele mai tari pietre, din cele adânci peșteri, din cele mai înguste fisuri, din cele mai tari și dure trasee. Nina. Călătorește alături de colegii din Team Petzl încă din 2010 și își trăiește aventura de la volanul dubei ei.

Turul în Palestina și Israel, după cum Nina îl descrie ”intens, complex și foarte confuz”. Foto: Sam Challéat.

Carpatic: Dacă ar fi să te descrii într-un singur cuvânt, care ar fi acesta?

Nina Caprez: Hotărâtă

C: Pari să îți urmezi inima și să trăiești pentru pasiunile tale. Dar ce urăști mai mult să faci?

N: Nu există nimic ce să urăsc să fac. Sunt lucruri ce nu îmi fac prea multă plăcere, este adevărat, dar sunt dispusă să le fac pentru a mă putea bucura de viața minunată pe care mi-am ales-o. Și le fac fără să le chestionez prea mult, sunt parte din viață.

C: După părerea ta, ce este cel mai important pentru starea de spirit a unui sportiv?

N: Să știe ce vrea să facă, să fie capabil a-și defini un scop, un obiectiv personal.

C: Bănuiesc că nu mergi prea des la sală, dat fiind stilul tău nomad de viață, dar ai un atrenament zilnic? Ce tipuri de exerciții incluzi în rutina ta săptămânală?

N: Când nu sunt pe drum, mă duc la sala de boulder. Sau escaladă, atunci când este una foarte bună, cu trasee interesante. În afara de asta, alerg mult și fac exerciții de tensionare a mușchilor la bara de tracțiuni.

Dans vertical. Foto: Paolo Sartori.

C: Cu ce ai compara escalada?

N: Cu dansul. E nevoie de același tip de sensibilitate a corpului. Și când dansezi, și când cațeri, parcă ai zbura…

C: Dacă ar fi să alegi între bouldering, escaladă sau alpinism, ce ar fi?

N: Escaladă

C. Numește și descrie un loc unde ai vrea să cațeri și nu ai fost încă acolo.

N: Japonia. Oamenii, cultura, țara în sine sunt fascinante pentru mine și sunt sigură că acolo e o zonă foarte bună pentru escaladă.

Pic Saint Luc, un masiv din sudul Franței, în zona Languedoc-Roussillon.

Pic Saint Luc, un masiv din sudul Franței, în zona Languedoc-Roussillon, unde deja Nina a cățărat Hélix 8c+.

C: Ce este scris acum pe tablă la tine în cameră?

N: Pic Saint Loup

C: Ce apreciezi într-o rută?

N: Provocarea

C: Deseori alegi rute multi-pitch. Cum le abordezi?

N: Pas cu pas. Nu e un proces structurat, mai degrabă stânca îmi arată care va fi mersul și cel mai potrivit partener. Rareori îmi aleg eu rutele, ele mă aleg pe mine. Eu doar ma las purtată de val…

Siurana, poate cea mai bună zonă de cățărat din lume.

Siurana, poate cea mai bună zonă de cățărat din lume. Foto: Sam Challéat.

C: Numește 5 lucruri pe care le ai mereu cu tine la stâncă.

N: Leucoplast… e cel mai important 🙂 În rest, echipamentul necesar…

Duba fără de care drumurile Ninei nu ar mai fi la fel. Foto: Facebook Nina

C: Numește 5 lucruri fără de care viața ta nomadă nu ar mai avea același farmec.

N: Espresorul meu Italian, iPod-ul, cutia cu curry, storcătorul meu trucesc de portocale și săpunurile naturale făcute de prietena mea Cynthia Chow.

C: După cățărat, care este activitatea ta favorită?

N: Îmi place să renovez apartamente vechi.

Un altfel de proiect: a da viață vechilor apartamente. Foto: Nina.

C: Dintre toate opririle din cadrul Petzl Roc Trip de anul trecut, unde te-ai simțit mai bine?

N: Prilep, Macedonia. A fost o nebunie atunci…

C: Spune-ne puțin despre Orbayu. Este încă în desfășurare, dar ce reprezintă acest proiect pentru tine?

N: Orbayu a fost unul dintre cele mai provocatoare proiecte pe care le-am avut vreodată. Este uimitor cât de mult ne-am apropiat ca și echipă, Cédric, Julien Nadiras, Sam Bié, Diego Defilla și eu. Orbayu este un eveniment-cheie în viața mea și amintirea sa este extraordinară. Am dat ce am avut mai bun pe acest traseu, de aceea nu cred că mă voi mai întoarce acolo. Sunt foarte bucuroasă de cum a decurs întregul proiect și de cum l-am abordat. Nu a fost ușor, deoarece au fost tot felul de probleme cu care eu nu eram obișnuită. Orbayu este cel mai bun professor pe care l-am avut vreodată. Sinceră să fiu, a fost dur, dar asta căutam. Cu cât este mai greu, cu atât mai mult ne îmbogățește. Orbayu a fost o aventură de neuitat

C: Care este următorul tău proiect? Dacă ne poți spune 🙂

N: Vom vedea 😉

Îți mulțumim, Nina, și mult noroc!

Text: Cristina Călinoiu