facebook_pixel

Jurnal de cantonament. Imst – Epilog.

După 16 zile de pribegie prin Austria, am revenit în patrie. De data aceasta, nu am mai adus cu noi Trofeul celui mai puternic concurs european de copii și nici măcar vreun loc pe podium. Chestie cam supărătoare, având în vedere ca obiectivul nostru de la început de an cam în aceasta consta: să luăm o medalie la Imst.

IMST 2015. Panou.
Marele panou de escaladă din Imst.

Pe măsură ce se apropia ziua concursului, obiectivul nostru devenea din ce în ce mai greu relizabil, nereușind să ne ridicăm la pragul gradului 7c, parcurs la vedere (limita noastra fiind la 9- cu o rată foarte bună însă de reușită, undeva la 90%).

Lucrul acesta nu l-a demotivat prea tare pe Cristi, el fiind un optimist incurabil și un concurent foarte curajos și combativ. Așa stând lucrurile, am intrat în concurs destul de ok, reușind să stingem oboseala săptămânii de cantonament desfășurat la sala de escaladă din Innsbruck.

Surpriza a venit atunci când am aflat rezultatele “tragerii la sorți” facute de mult prea corecții organizatori austrieci (occidentali subțiri, cu obrazul fin): Cristi, superfinalistul ediției anterioare, urma să intre primul în concurs, în grupa întâi (concurenții au fost împărțiți în două grupe). Contracandidații săi austrieci au avut “norocul” de a intra fix pe ultimele locuri ale grupei a doua. De ultimele poziții de start s-au “lipit” și contracandidatul elvețian și cel belgian (cei cu “oi mai multe”), în timp ce bulgarii, spaniolii și al nostru compatriot s-au bulucit în prima grupa, pe primele poziții.

“Tragerea la sorți” desfășurată în spatele ușilor închise a mai rezervat o surpriză: grupa lui Cristi (aia de adună sărăntocii Europei) urma să parcurgă traseele în ordinea de la greu spre ușor, în timp ce onorabilele gazdele și invitații lor de seamă au avut “norocul” să parcurgă, atât în prima zi, cât și în a doua, traseele în ordinea firească, de la ușor spre greu.

Cristi Rapa, concurs escalada Imst
Cristi, nevoit sa parcurga la vedere 5 dintre cele 8 trasee

Ce s-o mai lungim: întreg tabelul de start arăta ca pus cu mâna în favoarea liderului austriac. Nu-i vorbă, că acesta și-a demonstrat în final valoarea, fiind singurul care a parcurs un traseu cotat 7c+. Rămâi, totuși, cu un gust amar atunci când constați că dreptatea umblă cu capul spart și la case mai mari care nu ar avea voie și nici nevoie să faca astfel de lucruri în întrecerile de copii.

Dar să revenim la oile noastre, mai bine zis la berbecuțul nostru, Cristi. Cristi a terminat concursul pe locul 8 (au fost 72 de concurenți din 16 țări europene). Nu știu în ce măsură a cântărit faptul ca, din cele 8 trasee de concurs, Cristi a trebuit să parcurgă 5 “la vedere”, întotdeauna cele mai grele. Principalii săi contracandidați nu s-au confruntat cu un asemenea handicap.

Dar, ca la orice concurs, clasarea din final este determinată nu atât de piedici și nedreptăți, cât mai cu seamă de nivelul de pregatire cu care te prezinți, atitudinea și greșelile pe care le faci pe parcursul întrecerii.

Punând în balanță toate acestea și admițând că cel puțin jumatate din greșelile comise sunt inerente, apreciez că, oricum, la nivelul actual de pregătire, Cristi nu putea spera la mai mult de locul 4.

După un loc 1 în 2013 și un loc 2 în 2014 la Imst, rezultatul de acum constituie un duș rece, binevenit pentru el și pentru antrenorii lui. Categoria în care a urcat anul acesta Cristi (12-13 ani) reprezintă un ultim pas înaintea junioratului. Tocmai de aceea și dificultățile sunt mult mai mari (7a – 7c+), timpul pentru parcurgerea traseelor este mai mic (doar 4 min pentru trasee de peste 15 metri), concurența devine din ce în ce mai acerbă.

Cristi Rapa, concurs escalada Imst
Cristi a încheiat marele concurs de escaladă de la Imst pe locul 8.

Important este faptul că am reușit să ne menținem în plutonul fruntaș, că distanța dintre el și cei de pe podium nu este foarte mare și că aceasta, printr-o pregătire adecvată, poate fi surmontată.

Tot la fel de important este și faptul că, deși ne-am întors șifonați (la propriu, dar și la figurat), păstram cu toții în noi resurse mari de entuziasm și dorința de a urca din nou pe podium.

Mulțumim sponsorilor nostri (Marius Gane, Mihai Radulescu, Călin Vrabie și F.T.M.B.) fără de care această lungă aventură nu ar fi fost posibilă.

BD

PS: Urmează peste o lună concursul de la Petzen. Până atunci trebuie să ne reîmprietenim cu bouldering-ul și să scoatem de la naftalină viteza.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *