Jurnal de front. Campionatul balcanic de bouldering 2015.


E al naibii de ușor să scrii cronici atunci când laurii victoriei iți gâdilă fruntea. Tot atât de ușor, pe cât de greu iți este să te îndemni înspre masa de scris când gustul de nisip al înfrângerii iți umple gura. Înfrângerea este cu atât mai greu de digerat când hainele învingătorului sunt singurele cu care pleci la concurs. Cumplit momentul când vezi pe un altul în acele veșminte, croite până mai acu’ceva timp, fix pe măsura ta. El frumos înveșmântat și tu… rămas în fundul gol și-n pingele.

Chiar numai în pingele nu am rămas, am mai cules și noi un titlu de campion balcanic, ne-am umplut de titluri de vici și am înțepat și câteva locuri 3 pe ici, pe colo, pe unde nu ne așteptam. Dar, hai să nu ne grăbim cu finalul și să mergem ușor, la pas, desculți prin cioburile speranțelor sparte.

DSC_0202

Inainte de înfruntare lucrurile stăteau al naibii de promițător: Darius câștigase la Sofia, Cristi biruise după 4 etape în Turneul Național de Boulder destinat adulților (secțiunea rookie), Ariana a mers și ea foarte bine la Sofia, unde doar arbitrii au împins-o de pe podium (era, însă, obișnuită de la concursul de la Vertical cu astfel de „atenții”). Acasă, alți și alți voinici și voinice scriau pagini de aur în caietele de antrenament.

Mare încredere ne-am pus în frații Râpă. Încrederea aceasta nețărmuită i-a tulburat, pare-se, profund, mergându-le până-n măruntaie. Chiar la propriu; nici n-am bănuit cât de răscoliți erau, am aflat ulterior de la mama lor și de la bar, unde comandau în nestire ceai de menta. Și când goarna a sunat, chiar așa răvășiți cum au fost, voinicii noștri au strâns din… dinți pentru un început chiar foarte bun pentru ei. Cu jumătate de oră înainte de finalul concursului, frații Râpă erau lideri în întrecerile categoriilor lor. Darius stătea chiar confortabil cu 12 trasee parcurse din tot atâtea încercări. Cristi ar fi putut sta și el la fel de bine, dacă se concentra mai mult pe trasee și nu pe imaginea de dandy. În stilul caracteristic, a ratat o încercare la un traseu ce nu era deloc dificil.

Ultimul cartuș.

10 minute până la final și o singură încercare pentru oricare din traseele de concurs. Darius, Aida și Cristi erau cu toții pe locul întâi. Singurii care ar fi putut să mai urce un loc în clasament fiind Ariana și Andrei. Ariana “trage” pe alături și rămâne pe locul 3. Andrei „țintește” bine, iși depășește temerile și dezamăgirea anterioarelor încercări și reușește ascensiunea blocului.

Cristi Râpă, loc 2 la Balcaniadă. Loc 1, Matej Micev, Bulgaria.

Cristi Râpă, loc 2 la Balcaniadă. Loc 1, Matej Micev, Bulgaria.

În partea cealaltă, Cristi care, prea preocupat de dansul catre public, uitase ca mai are de parcurs unul din traseele ușoare, iși irosește ultima încercare pe acest traseu pe care-l parcurge, și pierde șansa de a da o încercare la traseul cel mai greu al categoriei. Bulgarul Micev

prinde la ultima încercare intermediara și câștigă titlul de campion balcanic (cei doi având același număr de încercări la top).

alpin_club_carpatic_by_erik_zollner (209 of 215)

Micul Râpă, căutând să controleze un volum dificil.

În categoria lui Darius, bulgarul Rusev face un salt spectaculos, prinde intermediara și realizează apoi blocul. Este pe locul 1! Darius nu face ce i se spune de către antrenor, schimbă planul, caută să-l imite pe bulgar, sare la priza, dar cade și trece pe locul 2.

Darius Rapa, Campionatul Balcanic Bouldering 2015

Un trist Darius Râpă pe locul 2.

Supărare mare peste tot, dar să nu uităm că greșelile nu sunt numai ale sportivilor ci, mai cu seamă, ale antrenorii lor (dar hai să nu vorbim aici despre asta). Acesta-s gloanțele ce ne-au lovit inima; mai bine zis o parte a acesteia.

Aida si Alia Trifu, podium la Campionatul Balcanic Bouldering

Un trifoi cu 2 foi – surorile Trifu, pe primele 2 pozitii.

A mai existat, însă, și o altă parte a ei, poate chiar una mai mare, ferită de tristeți, ba chiar plină de bucurii, căci Aida a devenit campioană balcanică! O surpriză pentru un sportiv care a făcut pauză de un an și a cărei pregătire a debutat în ianuarie, dar care a presărat mult suflet și multă muncă peste un talent prea puțin pus în valoare până acum. Surprizele cu adevarat mari, însă, s-au numit Meli (noua vice la categoria 12-13 ani), Ileana Lupu și Andrei Mihaescu (noii „trice”campioni la cat. 7-9 ani), cu toții aflați la primul lor podium internațional. Ariana, campioana balcanică en titre, a urcat pe 3. A mers bine și a reușit multe trasee din prima încercare. Putea mai mult, însă, având în vedere prezența deficitară la antrenamente și inconstanța în pregătire, putem spunem că suntem mulțumiți.

Regele a murit, trăiască regele?

Doamne, și câte premii am adunat de la sponsorii noștri, cât bănet am băgat în cupe, medalii, plachete și diplome ș.a.m.d. Și pentru ce… ca să se ducă pe Dâmbovița la vale, până-n Dunăre, la Ruse. Pesemne a sosit clipa judecății și am fost puși să dăm și noi ceva în schimbul celor oferite de litoralul bulgăresc. Și cum Dumnezeu nu bate cu paru’, na, că ne suflară bulgarii frumusețe de premii și medalii.

A fost o lecție. Va fi una bună, de vom învăța ceva din ea, sau una banală și plată, asemenea multora din lecțiile la școală.

Va trebui să ne pregătim. A trecut vremea confruntarilor; urmează marile bătălii din Austria! RĂZBOIUL ABIA ACUM ÎNCEPE!

B. Dudău

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *